Tratamentele hormonale reechilibrează organismul. Cu ajutorul medicului, se pun în balanţă avantajele şi dezavantajele lor. Substituţia hormonală se recomandă în cazul unor boli autoimune precum cele ale tiroidei, dar şi în perioada de premenopauză. Există însă şi contraindicaţii clare.

Tratamentele de substituţie hormonală au rolul de a înlocui anumiţi hormoni pe care corpul, din anumite motive, îi secretă în cantităţi insuficiente unei funcţionări normale. În alte situaţii, înlocuiesc în totalitate hormonii pe care organismul ar trebui să-i producă, dar, fiindcă are anumite disfuncţii, nu-i mai sintetizează.

„Substituţia hormonală poate fi necesară şi obligatorie toată viaţa în boli precum hipotiroidia, tiroidita autoimună şi insuficienţa gonadică la bărbaţi", explică medicul primar endocrinolog Delia Niţescu de la Policlinica Vitan din Capitală. Potrivit specialistului, în alte cazuri, cum este cel al tratamentelor de substituţie hormonală din premenopauză, administrarea de hormoni se face într-un interval de timp stabilit de medicul specialist.

Necesită monitorizare atentă

Deficitul de hormoni tiroidieni afectează toate sistemele organismului, deoarece ei influenţează modalitatea în care organismul consumă energia. Prin urmare, terapia de substituţie cu hormoni tiroidieni atenuează toate simptomele neplăcute create de deficitul hormonal, printre care oboseala, apatia şi slăbiciunea, dificultăţile de concentrare şi incapacitatea de a tolera frigul.

În egală măsură, terapia de substituţie îmbunătăţeşte aspectul pielii, al părului şi al unghiilor persoanelor cu hipotiroidism. În cazul în care o femeie însărcinată suferă de hipotiroidism şi afecţiunea nu este tratată, creierul fătului nu se dezvoltă normal şi copilul ar putea suferi de cretinism. Însă administrarea de hormoni tiroidieni necesită monitorizare atentă. De exemplu, la d