…in discursul de luni seara a presedintelui Obama, menit a clarifica interventia americana in Libia, una dintre temele principale a fost istoria (eventual cu majuscula). Expresii precum “sustinatorii lui Gaddafi trebuie sa inteleaga ca nu se afla de partea buna a Istoriei” si “ Istoria se afla in mers » (« history is on the march ») semnaleaza o viziune usurel hegeliana, in care Istoria are un rost, se desfasoara cu un sens, urmandu-si propria logica. Sa mai constatam ca, din acest punct de vedere, Obama impartaseste cu predecesorul sau, Bush W., dar si cu Marx sau Fukuyama, o grila de lectura similara in structura, in ciuda diferentelor semnificative de continut, metode de aplicare si rezultate.

Nimic neaparat rau in asta. In treacat fie spus, cand, alaturi de altii, i-am reprosat presdintelui Basescu refuzul de a pozitiona decisiv Romania intr-o postura anti-Gaddafi, unul dintre argumentele folosite a fost taman acesta : ca nu se pozitioneaza de partea buna a Istoriei, pe val. Mai mult, ca foloseste un talmes-balmes de argumente chipurile RealPolitik, un amestec care nu doar ca nu rezista unei minime analize logice, dar mai si pacatuieste prin ipocrizie. Cand ai fost ministru al transporturilor sub presedintia lui Ion Iliescu in guvernul Petre Roman, a stramba din nas ca rebelii sunt condusi de un fost ministru al lui Gaddafi e – cum sa spun ? – lipsit de bun simt.

S-a mai spus ca Romania « nu e pregatita sa mearga la razboi – de asta ne arde noua acum ? » – un argument (ironic, daca stai sa te gandesti) similar celui adus in Statele Unite de opozantii interventiei. Or, aici nu este vorba despre un razboi – nu de tipul Afganistan sau Irak, cel putin. (Iar in cazul Romaniei e vorba de o singura fregata de patrulare pentru intarirea embargoului – un gest mai degraba simbolic, dar un simbol care conteaza in ecuatia geopolitica.) Ceea ce lumea occidental