Lungimea fustei este invers proporţională cu prosperitatea economică.
George Taylor, un economist american din anii ‘20, a pus la punct o teorie, aşa-numita „Hemline Theory“ (teoria tivului), potrivit căreia prosperitatea economică se reflectă în lungimea fustei. Altfel spus, cu cât fusta e mai scurtă, cu atât situaţia economiei este mai bună, reiese dintr-un articol dat publicităţii de www.messin.it. Dacă ne luăm după teoria economistului american, Bursa de pe Wall Street este strâns legată de lungimea fustei: când Bursa creşte, fustele se scurtează, când aceasta coboară, fustele se lungesc. Pe scurt, Bursa are un bilanţ pozitiv, când fusta este scurtă. În opinia specialistului în comportamentul uman Desmond Morris, există o legătură clară între evoluţia economiei occidentale şi lungimea hainelor doamnelor, mai ales a fustei. Valabilitatea „teoriei tivului“ a fost confirmată, de-a lungul anilor, chiar de tendinţele modei.
Confirmări la modă
Prima confirmare vine încă din nebunii ani 20’, atunci când fustele ajungeau la nivelul genunchilor, stil Charleston, fiind aşadar scurte pentru acea epocă: fustă scurtă, acţiuni pe val. După „explozia“ de la Bursă din anii ‘20, care a culminat cu criza din ‘29 şi recesiunea din ‘30, lungimea fustei a crescut. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anii ‘40, cu economia de război în creştere, fustele tind să se scurteze, pentru ca mai apoi să se lungească din nou din cauza austerităţii postbelice. A urmat perioada de extraordinară dezvoltare economică din anii ‘60, când fustele mini au cucerit lumea. La începutul acestui deceniu, fustele sunt un pic deasupra genunchilor, foarte scurte în ‘68 - ‘69, odată cu explozia mişcărilor de eliberare a femeilor, pentru a se lungi brusc în ‘70, odată cu criza petrolului. De altfel, în anii ‘70, lungimea fustei a crescut simţitor, iar fustele mini nu au ma