Ecourile tragediei de săptămâna trecută, când un om a murit, altul a rămas mutilat, iar şase maşini au fost distruse de un tramvai sunt încă vii în memoria ieşenilor.

Lacrimile şi durerea celor doi copii rămaşi fără tată îi vor urmări până la sfârşitul zilelor. Femeia care a scăpat cu viaţă îşi strigă durerea de pe patul de spital. Nu va mai putea munci ca să-şi achite ratele la bancă. Şi familia vatmanului de pe tramvaiul ucigaş, deocamdată singurul cercetat pentru accident, trăieşte momente grele.

Sunt însă şi ieşeni fericiţi. Nu, nu miile de oameni care folosesc zilnic transportul în comun. Un serviciu public cu vehicule la mâna a doua, unele donate de europeni, altele cumpărate la suprapreţ. Piese de schimb nu sunt, spun şoferii şi vatmanii, iar în loc de reparaţii se fac cârpeli.

Oamenii care merg cu ele îşi riscă viaţa, în timp ce şefii oraşului îşi văd liniştiţi de treabă. Şi dau verdicte. Însuşi primarul le explică celor mulţi cine este vinovat de tragedia din 21 martie. Sigur este eroare umană, a spus edilul, înainte ca ancheta finală să arate dacă tramvaiul a rămas sau nu fără frâne.

Ce mai contează dacă lanţul de incidente care au urmat tragediei din Copou îl contrazice? La două zile, un alt vagon a deraiat în altă zonă a oraşului. Toţi au răsuflat uşuraţi. Călătorii au scăpat doar cu o sperietură.

Nu au trecut însă nici 24 de ore şi au picat firele electrice de la un alt tramvai într-o intersecţie. Ieri, încă un mic incident: un vagon s-a defectat în trafic pentru că pantograful uzat s-a rupt. Nu este scenariul unui film, ci realitatea dramatică din transportul public ieşean.

Câţi oameni mai trebuie să piară pentru ca transportul local să scape de hârburi şi incompetenţi?

Pentru ultimele informaţii din Iaşi daţi click pe imaginea de mai jos: