Chiar eram întrebat zilele astea de ce nu am şi eu o scurgere de la Wiki. Răbdare, spuneam, şi iată-mă intrat de azi în rândul lumii, din păcate cu o prostioară. "CTP, într-o întâlnire privată cu diplomaţi americani: Sunt prieten cu Mircea Geoană de 20 de ani", titrează săptămânalul Kamikaze. După care, textul în engleză referitor la subsemnatul: "As Christian Tudor Popescu, one of Romania's top media figures, told us privately a few days after the Parliamentary session: I have been friends with Mircea (Geoana) for twenty years, but he hurts himself. It is the same problem as always - he is indecisive". S-o luăm metodic.

Mai întâi, nu ştiu cum ar fi auzit "diplomaţii americani" numărul 20, întrucât nici măcar twelve (12) în loc de twenty nu se apropie de realitate: discuţia avea loc în 2006 şi eu l-am întâlnit pentru prima oară pe Mircea Geoană prin 1999-2000, la tenis, în Herăstrău. Apoi fraza Wikileaks nu "face sens": de ce, deşi suntem prieteni de 20 de ani, Geoană îşi face singur rău fiindcă e indecis? Dacă eram prieteni doar de 7 ani sau dacă eram duşmani, atunci se tăia mai puţin cu lama?

Contextul acelei discuţii era mai larg. Era vorba de poziţia PSD şi a lui Geoană faţă de condamnarea comunismului. Iar eu spuneam că Geoană greşeşte grav pentru că îşi pune fundul în toate luntrile (puts his ass in all boats), fără să exprime o opţiune clară pentru reformarea partidului, în primul rând prin distanţarea de Ion Iliescu. Erau lucruri pe care, înainte de a sta de vorbă cu americanii, i le spusesem cât se poate de limpede lui Mircea Geoană însuşi, şi pe care le scriam în Gândul, fără nici un rezultat - Geoană şi-a văzut în continuare de politica lui caprovarzistă.

Prietenia dintre noi a constat în faptul că atunci când se simţea prea de tot "indecisive", îmi cerea părerea. I-am răspuns de fiecare dată. N-a ţinut seama de aproape nimic din ce