PAL SA, fabrica brăileană care realiza aproape întreaga producţie de chibrituri a României, dar şi mobilă pentru la export, a devenit o ruină. Declinul începe în 1997, când FPS a organizat licitaţia pentru vânzarea a 40% din acţiunile societăţii, iar cumpărătorul a fost firma elveţiană Merona Holding AG. Patronul firmei părea să fie Ştefan Dobriţa, întors în România în calitate de investitor „strategic". Merona a mai cumpărat acţiuni de la „cuponari", ajungând la 50%, după care, în 1999, a făcut o majorare de capital, prin aport în natură, ajungând să deţină 90% din acţiunile PAL.

A mai cumpărat acţini şi pe RASDAQ, ajungând la 99%. La preluarea PAL, Dobriţa anunţa investiţii de 110 milioane euro, din care 100 milioane euro într-o nouă fabrică de mobilă şi alte 10 milioane euro în mărirea capacităţii fabricii de chibrituri. Cu prilejul infuziei de capital în natură din 1999, au sosit la Brăila 14 TIR-uri cu utilaje pentru producţia de chibrituri. În acte era vorba de două linii de fabricaţie, în valoare de cinci milioane de dolari, importate din Panama City. În realitate, utilajele erau aduse de la Kirov (Rusia) şi, deşi nu fuseseră utilizate, petrecuseră câteva ierni sub cerul liber. Va-lorau numai 500.000 de dolari.

Dobriţa a făcut presiuni asupra a trei angajaţi de la Serviciul „Import-Export", şeful serviciului, Dan Boală, şi inginerii Anna Maria Şerban şi Iulian Sgârcitu, pe care i-a obligat să prezinte la vamă documente false, din care să rezulte că utilajele valorau cinci milioane şi erau aduse din Panama. Astfel, prin exagerarea contibuţiei în natură la capitalul social, Dobriţa a ajuns să deţină capitalul majoritar al fabricii. Cei trei au ajuns să fie cercetaţi de DNA, în 2007, pentru înşelăciune şi fals în înscrisuri, În dosar a mai fost cercetată, pentru neglijenţă în serviciu, Vlăgeanu, funcţionar la Biroul Vamal Brăila. Cel care a pus în