Citesc cu enorm interes ce scria ambasada SUA despre condamnarea comunismului si despre propriile mele opinii reflectate in intalnirea cu ambasadorul Nicholas Taubman care a avut curand dupa sedinta celor doua camere ale Parlamentului. Tin minte ca eram impreuna cu sotia mea Mary si cu fiul nostru Adam. In acea sedinta solemna Adam se aflase sus, in balcon, impreuna cu Mary, cu Horia Patapievici, Mircea Mihaies, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Dragos si Cristina Petrescu, Cristian Vasile, Smaranda Vultur, Sorin Iliesiu, Dorin Dobrincu, Adrian Cioflanca, Gabriel Andreescu, Stejarel Olaru. Erau acolo, in acele balcoane aflate sub asediul fasciilor huliganice aduse de Vadim si oamenii sai intre care mucegaitul Bolcas, surorile lui Corneliu Coposu, Flavia si Rodica, era Doina Cornea, erau Ana Blandiana si Romulus Rusan, erau Vasile Paraschiv si Constantin Ticu Dumitrescu, erau Alexandru Zub si Radu Filipescu. Cine a vazut ce s-a petrecut atunci in Parlament nu s-a mirat cand Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Mircea Geoana si grupul Patriciu-Tariceanu-Olteanu au pornit campania pentru suspendarea lui Traian Basescu.
Adam a trait pe viu huliganismul peremist. A facut o serie de desene pe care le pastrez, marturia unui copil de 11 ani despre un moment pe care nu-l va uita niciodata. Cand ne-am intalnit cu ambasadorul Taubman eram inca socati, ori mai precis uluiti. Un soc ce-mi revine in memorie, la fel de acut ca atunci, in decembrie 2006. Ceea ce nu m-a impiedicat sa evaluez, sper, cu acuratete semnificatiile profunde ale acelor clipe istorice.
Corespondasem cu cateva saptamani mai devreme, pe e-mail, cu Mircea Geoana. Ma invitase sa particip la conferinta Institutului “Aspen” care urma sa se tina la Bucuresti intre 17 si 19 decembrie. I-am multumit si i-am spus ca voi fi oricum in tara, ca nu am nevoie nici de bilet de avion, nici de hotel. Trimisesem asada
