Lucrările pictorului Spiru Vergulescu (1934-2007) au revenit în forţă, începând din 2010, în atenţia iubitorilor şi negustorilor de artă. Un semn firesc al preţuirii de care s-au bucurat întotdeauna. Originar din Slatina, Olt, pictorul - un personaj a cărui prezenţă nu puteai să nu o remarci în atmosfera Bucureştilor, oraşul în care a creat şi a trăit, fiindu-i atât de drag - îl zăreai adesea trecând singur, grăbit şi tăcut, iar uneori la braţ cu muza şi soţia sa, Gunka. Erau două personaje desprinse, parcă, dintr-o altă epocă, poate prea îndepărtată nouă, celor care-i priveam curioşi… Mai târziu, cu trecerea anilor, aveam să-i întâlnesc la Slatina, în casa-muzeu "Gunka şi Spiru Vergulescu", aşezată pe un deal, foarte aproape de malul stâng al Oltului. Abia atunci am avut răgazul să vorbim despre destinul său şi legăturile sufleteşti cu Slatina, despre puterea şi forţa prieteniei (întreţinea, prin corespondenţă, prietenii rare, dincolo de graniţele ţării, ca un imbold de a da curs romanului epistolar!). Vorbea cu o dragoste aprinsă despre Eminescu şi Ipoteştii săi, pe care îl imortalizase în cunoscuta serie a lucrărilor sale de grafică pe această temă. În 2008, lucrările pictorului intrau pe piaţa artei, fiind achiziţionate la preţuri pornind de la 2.500 lei, şi ajungând la 4.000 şi 7.000 lei. Astăzi, ca o firească şi adevărată recunoaştere a celui care a fost şi va rămâne, prin excelenţă, pictorul citadin al anilor '60, Spiru Vergulescu iese din colecţii pentru a ne dezvălui uitate margini de lume, frumuseţi imaculate, dorul de frumos, şi, nu în ultimul rând, trăinicia istoriei la adăpostul căreia a fost creat un patrimoniu arhitectural de mare preţ. Este cunoscută seria imensă a "portretelor" de clădiri - din Bucureşti şi din ţară - care au rezistat vremurilor. În sesiunea de licitaţii de mâine, 31 martie, două lucrări semnate de Spiru Vergulescu, o foarte fru