Orlando, alături de Cruze, arată că maşinile europene de la Chevrolet s-au despărţit uşor de imaginea coreeană dată de platformele preluate odată cu Daewoo. Inginerii Chevrolet au reuşit să creeze un model care este în parte MPV, în parte crossover şi care are ceva de spus în segmentul monovolumelor de familie.

Ampatamentul este mare, iar uşile din spate au dimensiunile celor de la un sedan cu lungime extinsă. Toate aceste aspecte (lungime de 4.652 mm şi ampatament de 2.760 mm) se traduc prin mai mult spaţiu interior pentru toţi pasagerii.

La drum lung, maşina se dovedeşte a fi foarte confortabilă, chiar şi pentru cinci persoane adulte cu o mulţime de bagaje. Totuşi, în MPV am găsit încă două scaune care se rabatează foarte uşor. Acesta este cel mai confortabil ultim rând de scaune întâlnit de noi la versiunile cu şapte locuri, deşi trebuie să fii contorsionist ca să ajungi la ele.

Volanul este unul dintre atuurile noului model, fiind confortabil şi asigurând o priză bună

În interior, Orlando este foarte bine antifonat, iar motorul diesel se aude atât de încet încât pare că imită un storcător de fructe. În viraje, Orlando îţi aminteşte brusc că este o maşină de dimensiuni foarte mari, mai ales la viteze mai ridicate. În aceste condiţii, maşina are un comportament subvirator. Ţinuta de drum este foarte asemănătoare cu aceea a unui SUV de dimensiuni mari.

Pe un drum denivelat, pasagerii de pe ultimele două rânduri de scaune încep să se simtă ciudat pentru că maşina are o suspensie elastică, puntea a doua balansând la fel ca la MPV-urile derivate din van-uri. Suspensia de pe Orlando foloseşte configuraţia McPherson în faţă şi un arbore compus (bară de torsiune) în spate. Motorul dezvoltă 163 CP la 3.800 rpm şi oferă suficientă putere pentru a face agilă o maşină de aproape 1,7 tone.

Linii americane pentru o imagine d