Un transplant înseamnă o a doua şansă la viaţă. Dar, în primul rând, trebuie găsit donatorul, ale cărui rude să fie de acord cu prelevarea unui rinichi, a inimii sau a unei bucăţi de os. De ani buni, niciun constănţean nu a fost de acord ca el sau o rudă de-a lui să ofere această a doua şansă. La Constanţa, despre donarea de organe se discută doar teoretic. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, cea mai mare unitate spitalicească din judeţ, are dotările necesare - există, de trei ani, o bancă de ţesuturi şi organe în cadrul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, dar nu a fost folosită niciodată -, ba chiar sunt şi specialişti competenţi în efectuarea unor astfel de intervenţii complicate. Nu există, din păcate, donatori.

Dr. Cătălin Grasa, directorul medical al spitalului, a declarat, pentru „Cuget Liber", că problema este mai veche. „La Constanţa, nu au fost donatori de organe, iar anul trecut, nici transplanturi nu au fost efectuate. În ceea ce priveşte donatorii, tot timpul am avut probleme. În general, pacienţii care sunt potriviţi pentru donarea de organe sunt tinerii care au suferit traumatisme. Trebuie însă, după cum impune legislaţia, acordul familiei. Iar rudele sunt reticente. Apoi, nu ştiu, este posibil să fie şi o disfuncţie la nivelul responsabililor care coordonează acest sector în Terapie Intensivă. Poate este şi felul nostru, al românilor, de a gândi. La Târgu Mureş, Cluj, Iaşi sau Timişoara, rudele au început să fie de acord cu donarea de organe. Noi suntem un centru de transplanturi relativ tânăr; trebuie unse toate rotiţele, începând de la donatori", a afirmat medicul chirurg.

Sunt constănţeni care aşteaptă un transplant

În ceea ce priveşte transplan-turile, nu au fost efectuate din ace-laşi motiv, al lipsei donatorilor. Dr. Vasile Sârbu, medic chirurg în cadrul Spitalului Judeţean Constanţa, a afirmat că fonduri au