Camera Deputaţilor ar trebui ca săptămâna asta să decidă dacă TVA la alimentele de bază va scădea de la 24 la doar 5%, cât prevede legea votată anul trecut (inclusiv din “neatenţie” de către PDL), dar nepromulgată, ci trimisă spre reexaminare de către preşedintele Băsescu. Senatul a menţinut însă legea (deci, 5%), aşa că mingea e în curtea unde numără voturile Roberta Anastase, Camera Deputaţilor, care, în acest caz, e decizională. Deja lideri ai PDL (Mircea Toader, vuvuzelele trimise pe la televiziuni etc.) fac valuri şi se zbuciumă că reducerea TVA ar fi o catastrofă bugetară, că - placa obişnuită - n-o să mai fie de unde plăti pensiile şi salariile ş.a.m.d., pregătind votul negativ din Cameră. Ar fi fost şi anapoda să te aştepţi de la portocalii la vreo măsură menită să mai slăbească juvăţul fiscal de la grumazul atât al cumpărătorilor, cât şi al producătorilor şi procesatorilor.

Românii cheltuiesc pentru mâncare mai mult decât toţi ceilalţi europeni, inclusiv din ţările emergente ale UE. Multora nu le ajunge, pentru a se hrăni decent, nici întreaga leafă sau pensie. Alimentele, indiferent că le cumpără din piaţă sau de la supermarketuri, au preţuri prohibitive, majoritatea provin din import, deseori sunt de slabă calitate. Producătorii autohtoni se plâng că n-au acces sau sunt jupuiţi de lanţurile de magazine.

Supermarketurile, susţin oameni avizaţi, practică preţuri convenite printr-o politică de cartel, dar Consiliul

Concurenţei (ca şi în cazul carburanţilor) nu-i în stare de o anchetă serioasă. În tot acest haos - pe care o previzibilă criză alimentară îl va amplifica - populaţia e o victimă sigură. Protecţia ei e ultima grijă a unor guvernanţi mereu mai lacomi, mereu în căutare de taxe care să alimenteze un buget din care ei pun apoi pe tavă propriei clientele contracte oneroase.

Specialiştii de bună credinţă susţin că reducerea TVA l