Sinagoga Cymbalista, Tel Aviv
Noi şi intrigante sinagogi şi instituţii evreieşti de diferite tipuri, dimensiuni şi destinaţii se construiesc în întreaga lume, din Mexic în Brazilia, din Israel în Statele Unite sau în Europa. "Pascal Arquitectos" a conceput, în granit, "Casa Meditaţiei" din Mexico City, ce aminteşte de un mormânt egiptean. La Rio de Janeiro, "Centrul Cultural Midrash", construit de Isay Wienfeld, este acoperit de o reţea de fibre de sticlă ce formează litere ebraice, iar Sinagoga "Cymbalista" şi Centrul "Heritage" din campusul Universităţii din Tel Aviv, semnate de Mario Botta, sunt acoperite cu piatră de Verona. Dar exemplele se multiplică: sinagoga Congregaţiei "Beth Shalom", proiectată la San Francisco de "Stanley Saitowitz şi Natoma Architects", o enormă bulă de ciment, în echilbru pe un turn acoperit cu tablă zincată şi sticlă, noile sinagogi din Germania, cum ar fi cea din München, proiectată de Wandel Hoefer, sau clădirea-monolit din Dresda, construită din cărămizi prefabricate...
În pofida diferitelor contexte şi metodologii, toate aceste clădiri sunt experimentale în limbajul lor expresiv-formal şi în alegerea neconvenţională a materialelor. Ele combină o aparenţă arhitecturală extrovertită cu o profundă adâncime spaţială interioară, semn distinctiv al retragerii conştiente din viaţa de fiecare zi într-un spaţiu sacru. Calitatea lor formală şi conceptuală este de un nivel calitativ superior. Situându-le undeva între tradiţie şi viitor, arhitecţii folosesc o abundenţă de relaţii istorice şi tematice într-o formulare fundamentală a morfologiei şi surplusului narativ al edificiilor. Un interesant studiu în acest sens a semnat criticul berlinez Lukas Feireiss, ale cărui preocupări pentru cultura vizuală urbană sunt bine cunoscute.
Centrul Cultural Midrash din Rio de Janeiro
Clădirile religioase pot fi citite ca metafore