Prima zi a lunii aprilie este „sărbătoarea“ internaţională a persoanelor cărora le place să pună piedici - reale, metaforice sau virtuale - colegilor, prietenilor sau duşmanilor. Cei mai mulţi găsesc amuzantă tradiţia păcălelilor - de la clasicul zahăr pus în solniţă, până la cele făcute de companii care anunţă lansarea unor produse fanteziste.

Citiţi şi:De 1 Aprilie, expoziţie de materiale electorale şi gogoşi pentru politicienii gălăţeni

Toni Grecu, umoristul care a înfiinţat grupul Divertis, specializat în „hazul de necaz" , spune că nu prea‑i plac păcălelile de 1 aprilie. Dar îşi aminteşte una interesantă, pusă la cale pe vremea liceului, în urmă cu vreo 25 de ani. „Nişte prieteni de-ai mei i-au trimis unui profesor dricul la poartă", povesteşte Toni Grecu. Profesorul respectiv dăduse nota 4 întregii clase, aşa că elevii au plănuit o farsă pe care s-o ţină minte. „S-au gândit să-l anunţe decedat şi au tocmit un dric cu cai, ca pe vremuri."

Umoristul spune că 1 aprilie ar trebui să fie un prilej de glumiţe inofensive. „Nu poţi să faci glume prea complicate, să sperii oamenii". Dar poţi să foloseşti „sperietorile" la modă în România. „Cel mai uşor este să faci glume cu DNA-ul (Direcţia Naţională Anticorupţie, n.r.). «M-a sunat cineva de la DNA, dar a greşit numărul, te căuta pe tine de fapt, trebuie să dai socoteală»", exemplifică Toni Grecu. „O altă păcăleală bună e cu banca, să spui că vine să-ţi ceară ceva."

Instrument de socializare

Umorul, ca orice instrument social, funcţionează pentru că respectă reguli nescrise ale comportamentului uman şi are roluri bine definite: să creeze sau să întărească legături de prietenie, să detensioneze situaţii sau să facă acceptabile subiecte sensibile, care n-ar putea fi abordate altfel, explică sociologul Beinur Giumali.

Farsele întăresc legăturile dintre „victime" şi „compl