Stă să treacă, sau, poate, a şi trecut o lege care riscă să complice situaţia, şi aşa problematică, a patrimoniului urban din România. Este, la ora la care scriu, încă un proiect înaintat Parlamentului de Ministerul Dezvoltării sub titlul pompos „Legea privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor“. Creştere? Mai degrabă, restabilire a calităţii iniţiale, fiindcă e vorba de faţadele deteriorate de neglijarea lor timp de zeci de ani, pe care orice trecător le observă de-a lungul străzilor noastre. Cu puţine excepţii, nu totdeauna fericite, căci remedierea n-au mai putut-o face cei care au construit sau urmaşii proprietarilor, ci statul sau cine a achiziţionat în ultima vreme acele imobile.
Cînd era ministru al Culturii Ion Caramitru, au intrat în planul naţional de restaurări care se alcătuia anual o serie de clădiri din centrul Capitalei, cu intenţia, mărturisită şi de actualul proiect, de a ameliora aspectul dărăpănat care face o impresie neplăcută unor vizitatori străini. Cu alte cuvinte, „interesul turistic al zonelor afectate“ (aşa se cheamă, mai pretenţios, acum). Atunci s-au început reparaţiile la Universitate sau la Facultatea de Arhitectură, neterminate nici astăzi.
De data asta, nu mai e vorba doar de Bucureşti, ci sînt implicate primăriile din toată ţara. O iniţiativă grandioasă, care presupune enorme cheltuieli. Pentru a le face faţă, nu vor ajunge resursele deţinătorilor clădirilor. Primăriile vor fi obligate să plătească în locul proprietarilor cu venituri foarte mici, care cu siguranţă nu sînt puţini. Dacă proprietarii, din alte motive, refuză să-şi asume intervenţiile necesare, totdeauna costisitoare, această sarcină revine tot autorităţii publice locale, care rămîne să îşi recupereze apoi banii pe calea justiţiei. Din acest punct de vedere, s-ar putea chiar spune că vom avea o lege contra primăriilor. Pent
