Nu mă pricep la reformat partide. Dar pot să spun sigur că nu se face cu documente precum cel dat publicităţii de cei trei “reformişti”, Monica Macovei, Cristian Preda şi Sever Voinescu. Au enumerat 35 de paşi pentru reformarea PDL, paşi care repetă diverse locuri comune deja ultrauzate de guvernanţi, care propun reluarea unor soluţii veşnic necîştigătoare. Seamănă mai mult cu un document al resemnării decît cu unul al reformării. Punctele de transparentizare şi cele pe justiţie sînt singurele care atrag în mod pozitiv atenţia. În rest:

Ce rost ar avea aşa ceva, de exemplu:

4. Înscrierea în Constituție a unui deficit bugetar maxim de 3 la sută.

Soluţii vechi la probleme şi mai vechi. Dacă tot repetăm “privatizare” ca pe o soluţie providenţială şi nu avem o privire critică la rezultatele lamentabile din privatizări făcute deja, înseamnă că sîntem hotărîţi să purtăm pînă la capăt ochelarii de cal.

Restructurarea masivă a regiilor și agențiilor de stat, printr-un proces combinat de privatizare și contracting out.

Apar şi unele contraziceri care indică o ceva mai profundă derută ideologică din PDL. Întîi încurajăm privatizarea:

Sistemul public de sănătate are nevoie de sporirea calității managementului la nivelul fiecărei unități sanitare în parte, dar și de resurse financiare private pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor. De aceea, creșterea progresivă a elementului privat în serviciile de sănătate trebuie să fie o prioritate.

Apoi, după ce privatizăm, accesibilizăm. Cum? Deja sînt probleme la plata consultaţiilor banale care au o taxă modică pentru unii, dar împovărătoare pentru pensionari:

Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă. Pentru a fi posibilă, e nevoie de resurse semnificative. Baza de calcul a salariilor personalului medical şi