„Românul s-a născut poet“ – această propoziţie, rostită cînd pe ton ironic, cînd cu o secretă mîndrie (adică: ehei, glumim noi, dar chestia e că sîntem buni, dom’le, foarte buni, cei mai buni), cuprinde un adevăr (păi nu?) cît se poate de parţial. Românul s-a născut nu doar poet, ci şi politician, inginer, avocat, popă, fotbalist, contabil, profesor, savant, artist – plus, evident, critic literar. Altfel spus, unde vine vorba de cap şi de picioare, e stăpîn şi domn; cu mîinile „le are“ mai puţin, în orice caz cu mîinile puse la treabă (altminteri, nu ne putem plînge, nici noi înşine, conaţionalii care – de pildă – circulă cu transportul în comun şi nu-şi păzesc bine buzunarele, nici europenii ceilalţi). Se pricepe – asta-i realitatea! – la tot şi la orice, chiar dacă nu-i specialist; ba mai ales atunci. Iar domeniile sale predilecte sînt cele liberale, în special artele şi sporturile, dintre arte fiind preferate teatrul şi filmul (pe lîngă poezie, bineînţeles), ca „mai populare“, fiindcă românul nu se recunoaşte elitist decît arareori, cînd are vocaţie (sau puseuri) de disident intelectual; altfel, cu cît e mai snob cu atît defilează mai harnic cu poporul, alături de popor, pentru popor, sorbind sonor din şpriţuri şi agitînd vizibil mîna cu mititelul ori cu cîrnatul mînjit de fasole. Ah, şi uitasem să enumăr, printre domeniile favorite ale românului atotpricepător, ziaristica; acolo e el tare de tot, acolo e imbatabil, fiindcă domeniul îi oferă cea mai largă posibilitate de manifestare a multiplelor sale competenţe inexistente. Ca ziarist, poate să se pronunţe despre orice, de la bomba nucleară iraniană la viziunile apocaliptice ale cutărei babe Safta.

DE ACELASI AUTOR Un adjectiv complicat Realităţi de palmares Se topea gheaţa pe Neva Într-o seară de aprilie Cu atît mai mult despre teatru. Artiştii scenei – dar cu deosebire directorii de instituţii de spe