Radu este primul român care a ieşit din autism. El a beneficiat în urmă cu şapte ani de o terapie nouă pe atunci, în România. Este vorba de terapia ABA (Applied Behavior Analysis, adică – Analiza Comportamentală Aplicată). Am stat de vorbă aproape o oră. La discuţie a participat şi mama lui Radu, Cristina Nedescu.

Ce crezi tu că este autismul?

Radu: Autismul este un deficit… mintal…

Mama lui Radu: De ce mintal?

Radu: Nu, nu mintal! Cum să zic?... Psihologic? Că fizic nu e! Mama lui Radu: Corect, fizic nu e. Să zicem că e un deficit. Dar la ce nivel? Unde ai simţit tu deficitul?

Radu: Deficitul este în a comunica. Noi nu ştiam că putem comunica, nu ştiam că putem verbaliza anumite lucruri. Plus că, la noi, totul se limita la foarte puţin, la lucruri foarte simple.

Ce-ţi plăcea să faci atunci?

Radu: Nouă ne plăcea să alergăm. Pentru că nu ştiam să facem altceva şi ne plăcea energia pe care o simţeam atunci cînd alergam. Ne simţeam bine, de exemplu, cînd învîrteam roţile la o jucărie, la o maşină. Aţi auzit probabil că autiştii mişcă foarte mult roţile la maşini. Ne place zgomotul. Ceea ce făceam noi se limita la foarte puţin. Parcă eram într-o căsuţă. Interpretam foarte puţin din ceea ce se întîmpla în jurul nostru, iar plăcerile noastre erau foarte simple şi aproape toate erau legate de mişcare. Mie-mi mai plăcea, de exemplu, să deschid şi să închid uşa. Să apăs clanţa.

Mama lui Radu: Dar ştii că făceai asta de o sută de ori?

Radu: Da, pentru că mi se părea fascinant că eu pot să deschid uşa, că pot să fac ceva. Era ca un schimb de energie. A! şi ne fascinau detaliile. Puteam să stau şi o oră să mă uit la o particulă de praf, de exemplu, şi să mă întreb: Ce e cu ea? Ce face în aer? Cum se simte?... Îmi mai amintesc că mergeam cu bunica la Felix şi că-mi plăcea sucul de portocale.

Dar nu ştiai că e suc? @N