Raportul despre corupţia în sistemul sanitar trimis printr-o cablogramă din 5 aprilie 2005 şi clasificat de şeful secţiunii economice al ambasadei arată că există două tipuri de corupţie care se manifestă în România: manipulare la un nivel mare a sistemului pentru câştiguri perso­nale şi mica şpagă pe care personalul medical din spitale o cer pacienţilor. "Corupţia la nivel înalt este de departe cea mai dăunătoare şi pune la încercare sistemul de sănătate".

Fostul guvern PSD a admis existenţa corupţiei în sistem, dar a refuzat să ia măsuri. În 2003, Ambasada SUA a obţinut un grant de 400.000 de dolari de la Departamentul de Stat pentru a investiga corupţia din sistemul sanitar. Timp de nouă luni, ambasada a încercat să implice oficiali din Ministerul Sănătăţii, printre care şi fostul ministru Ovidiu Brânzan, să dezvolte un program pentru a folosi aceste fonduri, dar nu a avut cu cine să coopereze. Banii au trebuit returnaţi, pentru că ministerul efectiv nu a fost interesat să aibă de a face cu această chestiune serioasă a corupţiei. Corupţia la nivel înalt este în centrul implicării guvernului american, pentru că aceasta împiedică direct companiile americane să intre şi să concureze pe piaţa românească.

Pentru a fi în linie cu o directivă UE, Ministerul Sănătăţii a înfiinţat Comisia pentru Transparenţă (denumită acum Comitetul pentru Strategie Farmaceutică) în a doua parte a anului 2003, pentru a supraveghea introducerea de noi produse farmaceutice. Totuşi, istoricul fostul preşedinte al Comisiei, dr Victor Voicu, este un exemplu clasic despre cum sistemul românesc a găzduit corupţia oficialilor din sănătate. Voicu a condus comisia până a fost înlăturat pentru conflict de interese. "Contactele noastre din industria farmaceutică i-au spus ofiţerului economic că aceste acuzaţii provin din favorizarea producătorului LaborMed. Soţia lui deţine apr