Vreme de mulţi ani, pentru noi, libertatea nu a avut contururi precise. Viziunea noastră asupra libertăţii a fost, în cele mai multe cazuri, conjuncturală. Eram liberi în diferite situaţii, pe bucăţi, niciodată în întregime. Problema multora dintre noi era să ni se dea de mîncare şi să fim un pic lăsaţi în pace. Înţelegeam că economia socialistă se baza pe furt generalizat, raportări false, cumetrii, prieteşuguri şi încuscriri, dar pretindeam să fie marfă ieftină la „Alimentara“. Am dus îngăduinţa şi soiul nostru de complicitate cu sistemul pînă foarte departe, pînă cînd mecanismul general al simulării, pur şi simplu, nu a mai ţinut. Doar atunci cînd subzistenţa a ajuns o problemă tăioasă, ne-am hotărît să ridicăm glasurile.
DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă" Comunismul a propus un joc pervers la care noi am participat din plin, şi pe care l-am diversificat, l-am dezvoltat, dîndu-i dimensiuni colosale. În cele din urmă, părea că nu libertatea însăşi ne interesa, ci un set de fofilări care să semene cumva cu senzaţia de a fi liberi. Dezvoltam o adevărată industrie mentală a înlocuitorilor. Primeam înlocuitor de cafea, prezentat ca ceva mai bun decît cafeaua, gheare de pui, prezentate ca ceva mai bun decît puiul însuşi, ţigări din tulpina uscată a frunzei de tutun, prezentată ca mai bună decît orice tutun, porţii gigantice de cult al personalităţii, prezentate ca ceva mult mai bun decît orice spectacol, şi întuneric zilnic, prin întreruperile de curent electric, prezentate ca ceva mai bun decît lumina însăşi. Distorsiunea a devenit o practică obişnuită pentru toată lumea, iar extinderea contururilor realităţii pînă mult dincolo de graniţa imaginarului s-a transformat în una dintre marile noastre plăceri ascunse. Am căpătat un fel de be
