Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată pînă-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
Omul-arhivă_de_poveşti_personale a devenit un personaj central într-o serie de demersuri performative care înregistrează sau recuperează istoria unei comunităţi prin multiple istorii personale, (uneori) ficţionalizate. La Green Horus, într-un one-woman-show, Declar pe propria răspundere, Alina Şerban reface un traseu identitar real, parcurs din copilărie pînă acum, cînd are în jur de 20 de ani, şi la capătul căruia şi-a putut asuma, în gura mare şi în văzul lumii, apartenenţa la etnia romă.
„Sunt ţigancă”, afirmă ea deschis, după ce la International Romani Art Festival din Timişoara oamenii, mai ales străinii, i-au zis că e cool să fii rom. Chestia asta pare să fi contrastat flagrant cu realitatea trăită din momentul în care, copil fiind, a conştientizat că provine din rîndurile unei etnii respinse de societate, judecate apriori, colcăind de mizerie, pentru care distincţia între bine şi rău e uşor diferită faţă de ceea ce îndeobşte se admite, drept urmare se află mai mereu la limita legii. Pînă la episodul Timişoara, Alina ştia că nu e deloc cool să fii diferit, adică să fii ţigan, cuvînt de ocară, mai ales că prima care înţelege asta în sens depreciativ este ea însăşi.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăÎn procesul de construcţie a identităţii, personajul îşi modifică unghiul de percepţie, dinspre exterior spre interior. Alina nu se va mai privi pe sine prin prisma prejudecăţilor celorlalţi despre romi, prejudecăţi pe care viaţa trăită în curtea de spoitori i le confirmă zilnic, ci îşi va construi propria viziune care cuprinde
