Bordelurile spaniole nu au resimţit criza. Cererea nu a scăzut, dar s-au redus puţin "tarifele". Cu toate acestea, cluburile-lupanare din Spania generează venituri de peste 100 de milioane de euro lunar.

"Bordelurile de şosea", acele cluburi de noapte-lupanare de pe marginea autostrăzilor, dar mai ales a drumurilor naţionale din Spania, au scăpat de criză. Afacerea continuă să fie rentabilă. Şi mereu a fost. În 1943, de exemplu, Guvernul lui Franco contabiliza 652 de bordeluri în toată Spania, asta fără să le socotească pe cele din Madrid. Acum, numărul localurilor de acest gen, caracteristice pentru firmele luminoase cu numele "CLUB", se menţine stabil în ultimul deceniu. Dacă Garda Civilă avea în evidenţă 878 de cluburi-lupanar în 2000, în 2009 (cele mai recente date), existau 945. În 2005 numărul acestora a atins maximul istoric: 1.037, scrie 20 minutos.

În aceste bordeluri se prostituează imigrante. 97% din totalul prostituatelor din cluburi nu sunt născute în Spania. Braziliene, românce, columbiene, paraguayene, nigeriene şi rusoaice, în această ordine, sunt naţionalităţile cele mai frecvente în lupanare. Câte sunt? "Este dificil de cuantificat. Fetele sunt adesea mutate dintr-un club în altul. Reţelele de proxeneţi ştiu că pentru clienţi este important să vadă chipuri noi din când în când şi le rotesc", explică surse din Garda Civilă.

Numărul exact al prostituatelor, dificil de estimat

În acest deceniu, datele Gărzii Civile vorbesc de un număr între 14.000 şi 21.000 de prostituate. Dar sunt doar datele din cluburile de şosea, departe de marile nuclee rezidenţiale (de exemplu nu sunt incluse datele din Ţara Bascilor). În marile oraşe mai există bordeluri în apartamente private, saune şi pub-uri. Surse din Ministerul de Interne susţin că s-a ajuns la numărul de 1.600 de bordeluri în cele 17 comunităţi spaniole, unde "munceau" 96.000 de pros