Foto: Thinkstock Terapiile celulare şi terapiile individuale bazate pe studiul genomului reprezintă soluţii de succes în multe afecţiuni. Un exemplu de terapie celulară de succes îl reprezintă transplantul medular. De asemenea, există speranţe mari de aplicare a terapiei celulare şi în alte afecţiuni.
În prezent sunt încercări de aplicare în infarctul de miocard pentru refacerea zonei cu leziune şi în hepatopatiile cronice. Şi dacă în terapiile celulare este încadrată şi o anume tehnologie cum ar fi tehnologia tisulară, acestea se pot utiliza inclusiv pentru ţesutul conjunctival şi os.
Totuşi, deocamdată, nu s-a ajuns la substituţia unor organe, astfel de aplicaţii fiind abia la început, a precizat prof. dr Irinel Popescu în deschiderea celei de-a VI-a ediţie a simpozionului „Academician Nicolae Cajal” (Bucureşti, 30 martie-1 aprilie).
Încă de la început trebuie spus că s-au observat şi o serie de efecte adverse în aplicarea terapiilor celulare, motiv pentru care acest subiect este abordat cu maximă prudenţă.
În privinţa tipului de celule, specialiştii oscilează între celule adulte şi celule stem. Sunt cercetători care spun că între cele două tipuri de celule, cele stem sunt „mai de succes”.
În ţara noastră, în cadrul programului de transplant sunt preocupări pentru tratarea cu celule hepatice la Institutul Clinic Fundeni, cercetări pentru inimă la Timişoara şi Cluj, neurologice la Bucureşti. Şi în diabet, prof. dr Constantin Ionescu Târgovişte face cercetări pentru transplantul de insule şi celule stem.
Transplantul de insule are un succes limitat. Limitele sunt puse pe seama faptului că nu se obţin atâtea insule câte sunt necesare şi durata lor de viaţă este limitată. Practic, din pancreas se prepară insulele care au mai rămas, care, apoi, se reinfuzează.
În cadrul acestei manifestări ştiinţifice, cu participare internaţi
