În noiembrie anul trecut am fost invitat să particip la primul forum al tinerilor lideri arabi şi europeni (1st Arab-European Young Leaders Forum) organizat de Ministerul de Externe al Austriei şi susţinut financiar de Fundaţia BMW. A fost o experienţă de învăţare serioasă pentru mine. Erau acolo tineri activi şi educaţi din toată lumea arabă, din Maroc şi Libia pînă în Bahrein, din calmul pe atunci Egipt, instabilele Irak şi Palestina şi tot Golful cel bogat. Aveam ocazia rară să întîlnesc tineri dintr-o lume care nu îmi este uşor accesibilă, şi i-am cunoscut. Pe o parte dintre ei o să vi-i prezint şi dumneavoastră mai jos.

Anas

Este un tînăr sirian entuziast care lucrează într-un program guvernamental ce urmăreşte o mai bună calificare a tinerilor pentru a se adapta la piaţa muncii din Siria. Programul este ambiţios: are drept scop calificarea unei bune părţi din corpul profesoral sirian şi mai urmăreşte formarea de traineri care, la rîndul lor, să-i formeze pe alţii. Programul accentuează ceea ce numim în limba universală soft skills: lucru în echipă, comunicare, leadership etc. Şi este finanţat în principal din fonduri internaţionale, la care contribuie şi guvernul sirian. După ce Anas D. şi-a prezentat cu aplomb şi mîndrie programul la care lucrează, a venit rîndul întrebărilor. Un tînăr mai răutăcios dintr-o ţară europeană l-a întrebat de ce se concentrează Siria pe programe de formare profesională, şi nu pe dezvoltarea pieţei muncii sau pe încurajarea antreprenoriatului. Aşa am aflat că nu se prea poate, din motive culturale: în Siria este ruşinos să lucrezi la patron. Cu toţii preferă slujbe prost plătite şi sigure, la stat. Productivitatea e foarte mică, statul nu-şi permite salarii mari. Iar ca o femeie să lucreze la patron este exclus. Mi-a mărturisit că la ei este o expresie: „Patronii sug sîngele muncitorilor“ (blood suckers). Expresia m