Multă maculatură în telegramele Wikileaks. Dar nu numai: strecurată printre atâtea prostii, opinia unui fost şef al delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, Onno Simmons, om cât se poate de serios, că noi lăsăm ţările arabe să spele bani ca să nu ne pună bombe e de tot interesul. Fără să fie altceva în plus despre cazul Hayssam, această confidenţă între europeni şi americani arată cum suntem noi percepuţi de către aliaţii noştri. Şi mi se pare, trebuie să spun, destul de plauzibilă. Asta ar fi singura teorie care explică toate faptele în cazul Hayssam, inclusiv tăcerea suspectă a lui Băsescu când a fost acuzat de diverşi nebuni că a pus să-i răpească chiar el pe ziaristi, ca după aceea să câştige capital electoral eliberându-i. După câteva săptămâni serioase de ezitări în care serviciile nu prea voiau să-şi deschidă canalele pentru Băsescu, un nou venit, le-a deschis aşa de bine că am eliberat şi pe o ziaristă franceză care era ostatică mai demult. Sigur, atunci am văzut partea pozitivă a poveştii - e bine să ai un canal întotdeauna, dar dacă e vorba de unul pe care se spală permenent bani din care se finanţează operaţii teroriste în ţări aliate atunci nu mai e chiar aşa bine. Şi arată că - aşa cum se putea prevedea - structurile ceauşiste, acum privatizate, dar ca la noi, nu chiar de tot, au supravieţuit şi politica noastră internaţională tot de ele depinde pentru rolul ăsta ingrat, original, egoist pe faţă şi care explică de ce am ajuns să fim priviţi cu aşa puţin respect de către Franţa, Statele Unite şi alţii.

Am ales un moment prost să ne certăm cu Sarkozy. Şi nişte motive nepotrivite. Dacă ne supăram pe el când a trimis acasă aşa de brutal pe comptrioţi de ai noştri care stăteau de ani de zile pe acolo ar fi fost altceva. Dar să ne cabrăm contra când omul, a doua oară de când e preşedinte (prima dată a fost la războiul din Georgia) ne arată