- Editorial - nr. 753 / 31 Martie, 2011 O intrebare, intr-adevar penibila, care n-ar trebui pusa deloc, dar, din pacate, realitatile zilei dovedesc ca nu se poate altfel. Programele televiziunilor sunt pline de relatari despre hotii mai mari sau mai mici, interne si externe, care ar lasa sa se inteleaga ca romanii au in gena lor inclinatia spre o asemenea indeletnicire neonoranta. Adevarul pare a fi altul. Desi crestin din vechime, datorita prea indelungatului sau statut de supus, si neindreptatit mereu de cei care isi insuseau cu japca rezultatul muncii sale, romanul a incercat sa-si faca dreptate, recurgand la o astfel de forma de participare la insusirea rezultatelor muncii lui. Pana nu de mult, acest gen comportamental, care este furtul, a fost tinut in frau, fiind puternic condamnat moral in societate, evident, tot pe principii crestine (porunca a saptea), motiv pentru care nesabuitul gest era oprit, cu mici exceptii, din fasa. Inca de cand eram copii, printre primele lucruri invatate de la parinti au fost cele referitoare la cinste, care era socotita mai pretioasa decat un sac de bani. Lectia aceea simpla de morala si bun-simt, care a format de-a lungul vremii atatea caractere integre la generatii intregi, pare a fi disparut din "programa educativa”, atat a parintilor de acum, cat si a scolii, a intregii societati. Hotia din Romania pare sa fi primit in mod tacit unda verde, atat din partea justitiei, cat si a opiniei publice, devenind o forma, aproape fireasca, acceptata si chiar tolerata, de insusire a unor bunuri si valori, ce nu-ti apartin, condamnata mai mult de ochii lumi sau aproape deloc de lege. Doar unii puritani, cu capul in nori, care inca mai cred in precepte demult apuse la noi si care nu stiu cum se poate, astazi, trai bine in Romania, mai fac ceva valva, si atat. De aceasta nedorita indeletnicire nu-i putem acuza doar pe romani. Peste tot in lu