Am ieşit din nicăieri ca să ne îndreptăm spre niciunde! Cam asta este soarta noastră în marea performanţă a lui Traian Băsescu şi a PDL. Tupeul nemărginit al acestei echipe cu comportament de bandă pune lumea în încurcătură. Oamenii aceştia ies la bătaie în fiecare zi şi bat câmpii cu dezinvoltură. Că ei sunt cei mai breji, mari profesionişti ai datului cu gura, mari creatori de idei şi curente, toate dumele care pot trece prin căpăţâna unui apucat.

De o bună bucată de vreme, echipa-bandă din subordinea lui Traian Băsescu ne tot bate la cap că ieşim din recesiune. Că o luăm spre mai bine. Ceea ce s-ar putea să şi fie adevărat. Numai că drumul României spre acest progres trece prin mausoleul lui Videanu, prin colectele lui Blaga, prin afacerile cuplului Cocoş-Elena Udrea, prin viteza cu care Pinalti sau Flutur adună banii. Dacă vă imaginaţi că ne aflăm în faţa unui delir de lăudăroşenie al PDL, vă înşelaţi. "Marea performanţă" a ieşirii din recesiune (două trimestre consecutive cu 0,1-0,8% creştere) nu înseamnă nimic pentru nimeni. Doar o discutabilă stopare a căderii. Dar societatea n-a câştigat în absolut nimic. Corupţia a devenit îndeletnicire fundamentală a oamenilor aflaţi la putere, un soi de modus vivendi al politicianului român, economia este buimacă, iar proiectele de viitor pot fi eventual planuri de distilat whisky şi rom. Nimic mai mult! Ziceam că tocarea românilor cu ieşirea din recesiune (şi din când în când, pe limba celor mai proşti, ieşirea din criză) nu este întâmplătoare. În spatele ei se află un plan. Performanţa fără performanţă a ieşirii din nicăieri are rolul de a declanşa operaţiunea de relansare a partidului condus de Emil Boc. Fuduleala exagerată marchează momentul, urmează mutarea Boc numai la PDL şi este adusă la guvernare o echipă care a avut sarcina să critice echipa lui Boc. Grupul de elită al PDL, alcătuit din preţioşi, ipohon