Cea mai prestigioasă editură franceză, Gallimard, îşi sărbătoreşte o sută de ani de existenţă. O expoziţie pe marginea acestui secol de viaţă editorială la Gallimard, este deschisă la Biblioteca Naţională a Franţei. Care scriitor nu visează să fie publicat la Gallimard? Editura, situată pe rue Sébastien Bottin, una dintre cele mai scurte din Paris, primeşte în jur de 6000 de manuscrise pe an, pentru că numele ei are o rezonanţă specială şi se identifică de fapt cu literatura franceză însăşi.
Iar cine răsfoieşte catalogul editurii înţelege repede de ce. La această editură au publicat Marcel Proust şi André Gide, Paul Claudel şi Daniel Pennac, Jean Cocteau şi Emil Cioran, Alain Robbe-Grillet şi Jean-Marie Le Clézio, acesta din urmă fiind şi deţinător al premiului Nobel pentru literatură. Succesele editurii sunt extrem de numeroase, şi se ştie că scriitorii publicaţi de Gallimard au obţinut cele mai multe premii Goncourt. André Marlaux, Albert Camus şi Marguerite Duras mai sunt autori ai editurii Gallimard, dintr-o listă extrem de lungă.
Editura a fost creaţia unui intelectual şi colecţionar de artă născut în 1881, Gaston Gallimard, care a avut parte de o viaţă lungă, el a murit în 1975. Expoziţia de la Biblioteca Naţională a Franţei trasează parcursul acestui burghez boem care s-a format într-o perioadă cunoscută sub numele de "la belle époque", dar care a traversat apoi trei sferturi de secol tumultos, secolul al XX-lea, marcat printre altele de două războaie mondiale şi de două forme teribile de totalitarism. De altfel, la ora ocupaţiei naziste, Editura Gallimard a fost obligată să se "adapteze" din punct de vedere editorial, ceea ce i-a adus ulterior unele reproşuri.
O parte din arhivele editurii Gallimard s-au deschis cu ocazia organizării acestei expoziţii iar vizitatorii pot admira şi se pot emoţiona în faţa unor documente şi manuscrise or
