După cum am promis, voi continua top 5 lucruri de care să ne fie ruşine.

Cei care aşteaptă aici şi acum de la mine articole academice, scrise sforăitor şi bine documentate ar putea fi dezamăgiţi. Topul meu este scris la repezeală şi se bazează pe lucrurile care mă enervează pe mine la oraşul în care trăiesc. Nu mi-am ales criterii să prioritizez (număr de oameni afectaţi, urgenţa problemei, potenţial nefast, etc) şi nu am nici pretenţia de a fi „ştiinţific” aici. Sunt lucrurile cu care ne confruntăm cu toţii zi de zi. Şi cu introducerea acesta sper că i-am lămurit suficient pe cei care s-au apucat deja sa-mi conteste topul. Vă invit să vă faceţi şi dumneavoastră propriul top iar peste câteva zile, când îl voi termina pe al meu îl voi ruga pe editorul de la contributors.ro să ne dea posibilitatea să votăm top 5 lucruri cu care să ne fie ruşine ca bucureşteni. Aşa că voi culege şi alte propuneri.

Şi încă ceva, acelora care mă cred radical ecologist sau de alt fel: nu sunt. Nu iau atitudine pentru că vreau să salvez nu ştiu ce vietate sau ecosistem. O fac din pur egoism burghez. Ţin la calitatea vieţii mele, a familiei mele şi am ales să nu emigrez.

Astăzi îmi revine plăcerea să răsucesc cuţitul în rana acelora care s-au obişnuit cu lucruri primite ieftin sau gratis. La articolul precedent au fost mulţi care au reclamat lipsa parcărilor şi au zis că trebuie să aplicăm amenzi doar după ce rezolvăm acesta problemă de infrastructură. Eu zic să plecăm invers. Deci, să reluăm topul:

Locul 4: Bulibăşeala din centru

Mi-aş dori şi eu un centru cu care să mă mândresc dacă tot sunt locuitor al celei de-a şaptea capitale europene ca mărime. Un centru cu alee pietonala, cu locuri turistice, cu o arhitectură respectabilă, decongestionat, relaxant, unde să mă plimb cu familia duminica.

În schimb ce avem? Avem maşini, zgomot, nervi, blocaje şi maşini