Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, a vorbit despre tonele de cablograme Wikileaks câteva secunde. S-a obosit doar să explice că un guvern "raţă şchioapă" (lame - duck) e un guvern la sfârşit de mandat acasă, în State. Acelaşi Mark Gitenstein a ţinut ieri un discurs de o jumătate de oră despre sistemul energetic din România, cu pauze pentru băut apă. Explicaţia e simplă. Wikiscandalul n-are nicio valoare practică, e entertainment cu politicieni români pe post de Moni şi Iri, Oana şi Pepe dând din gură la nesfârşit pe canapelele ambasadei. Întocmeşti raportul către centrală, râzi şi treci mai departe. În schimb, cu sistemul energetic e pe bani, bani adevăraţi, de ordinul miliardelor de dolari.
De aceea, ambasadorul SUA a vorbit clar şi explicit, cu subiect şi predicat, despre ce trebuie şi, mai ales, ce nu trebuie să facă România. De exemplu, nu trebuie să înfiinţăm mamuţii de stat Electra şi Hidroenergetica, "doi campioni energetici naţionali". La Hidroelectrica, viitorul campion Hidroenergetica se cam fură, sunt o droaie de contracte pentru "băieţi deştepţi", sunt directori nepregătiţi numiţi pe criterii politice, dar nu asta e problema. Ce îi doare rău pe posibilii mari investitori americani şi nu numai e faptul că astfel de companii gigant fac, pe termen lung, piaţa energiei imprevizibilă. Nu poţi, să zicem, să bagi 1 miliard de euro în proiectul termocentralei pe huilă de import de la Brăila ca să te facă, brusc, nerentabil, semnătura unui director "de stat" cu stilou Mont Blanc. La un asemenea nivel e o prostie să te bazezi pe succesul luptei anticorupţie, oricât de frumos ar suna discursurile oficiale. Chiar dacă înfiinţezi o filială DNA la Hidroelectrica sau Termoelectrica, se poate întâmpla un lucru şi mai rău. Poate să apară brusc un politician populist, un bun samaritean care să dea deodată curent ieftin de la hidro la tot poporul, nu
