Pentru ca, de curand, o doamna ministru intreba daca a aparut loboda, sa vedem ce are miraculous aceasta planta de cultura, care primavara apare printre primele in gradinile de zarzavat si o putem gasi, cu usurinta, si pe tarabele pietelor, alaturi de alte verdeturi timpurii.
Loboda (Atriplex hortensis) este o planta puternica si nepretentioasa. Originara din Europa si Asia, loboda salbatica a fost cunoscuta de daci, dar si de greci si romani care o foloseau in bucatariile lor. De-a lungul timpului insa, din specia salbatica s-a obtinut, prin selectie, loboda de gradina, cea care se cultiva astazi.
Datorita rezistentei la temperaturi scazute, loboda se seamana atat toamna, tarziu, cat si primavara foarte devreme. Deoarece semintele de loboda sunt foarte usoare, sunt purtate de vant pe distante lungi si asa loboda poate aparea si spontan pe marginea drumurilor, parloage ori locuri virane.
Loboda creste si la umbra si la soare, rezista la seceta, iar daunatorii o ataca foarte rar. Este o planta inalta, cu tulpina simpla sau ramificata, si are frunze mari, triunghiulare, moi si catifelate, la atingere. Frunzele de loboda pot fi verzi, rosii, ori galbene.
Loboda nu are aroma. Frunzele de loboda au un gust placut, asemanator cu cel al spanacului. In salate, loboda contrasteaza cu gustul mai puternic al altor verdeturi.
Se recomanda ca frunzele de loboda sa fie folosite imediat dupa ce au fost culese. Frunzele de loboda se pot, insa, conserva pentru iarna, asezate in borcane, un strat de frunze, unul de sare mare de bucatarie. Legata manunchi si presata in pungi inchise apoi ermetic, loboda se poate pastra la congelator, mentinandu-si intacte atat gustul cat si proprietatile hranitoare.
Despre loboda se stie ca se foloseste in bucatarie, mai ales, la ciorbele de primavara, alaturi de alte verdeturi tim
