Spitalele din România nu au pe statele de plată interpreţi pentru surdomuţi. O studentă la medicină a convins câţiva profesori de la Asociaţia Surzilor să-i înveţe pe colegii ei limbajul semnelor. (...)

Spitalele din România nu au pe statele de plată interpreţi pentru surdomuţi. O studentă la medicină a convins câţiva profesori de la Asociaţia Surzilor să-i înveţe pe colegii ei limbajul semnelor. Alina Vlase e studentă în anul VI şi face muncă de voluntariat de când a intrat la Facultatea de Medicină: vine să se joace cu copiii bolnavi din spitale, face campanii de informare pe sănătate elevilor de liceu şi merge la gărzi de câte ori are ocazia. Acum un an şi jumătate, făcea practică la SMURD, pe urgenţe, şi într-o seară a fost adus cu salvarea un bolnav surdomut. Medicii nu au înţeles ce gesticula bărbatul şi erau gata să îi dea tratament greşit, dacă rudele pacientului nu veneau să traducă. O asistentă i-a povestit Alinei că au fost cazuri de hipoacuzici care au murit pentru că nu au putut să îi facă pe doctori să înţeleagă la timp ce e în neregulă cu el. Legile europene spun că fiecare instituţie care lucrează cu oamenii trebuie să angajeze un interpret mimico-gestual. În România sunt doar 34 de oameni cu această profesie şi niciunul nu lucrează în vreun spital. Măcar pentru rezidenţi şi studenţi Când a ajuns acasă, Alina a dezbătut întâmplarea de la spital cu colega de cameră – Ioana, o medicinistă care acum studiază neuroştiinţe la Harvard – şi au decis să organizeze un curs de limbaj al semnelor măcar pentru studenţi şi rezidenţi. S-a dus ţintă la ANSR – Asociaţia Naţională a Surzilor din România – şi i-a spus preşedintelui, Mihai Grecu, că medicii şi studenţii la medicină trebuie să înveţe limbajul semnelor Publicitate ca să nu mai fie greşeli de-acum încolo. Cei de acolo i-au cerut cam 17 milioane