Într-un articol publicat în numărul 21 al revistei Foreign Policy România, Oana Marinescu, consultant de comunicare strategică, explică de ce eventuala schimbare a „romului” în „ţigan” este o decizie eronată, care arată că politicienii nu sunt încă pregătiţi să „joace în liga europeană”.

Pe 2 februarie 2011, Parlamentul European a recunoscut genocidul romilor din Al Doilea Război Mondial. Nu se ştie câte victime au fost, dar conştiinţa noastră ar trebui să reţină suferinţa, umilinţa şi degradarea pe care le-au îndurat, în masă, pe motiv de rasă, cel puţin câteva sute de mii de oameni. Este o perspectivă morală, care ar putea ajuta la o atitudine corectă faţă de romi, la integrarea lor socială şi la eliminarea stigmei asociate etniei printr-un mecanism stereotipar cu rădăcini istorice.

În schimb, pe 2 februarie 2011, Comisia pentru drepturile omului din Senatul României a avizat favorabil un proiect de lege care prevede înlocuirea în actele oficiale a termenului „rom“ cu cel de „ţigan“. Iniţiatorul a motivat că ar rezolva o problemă de imagine a ţării, ce ar decurge din confuzia între cuvintele „rom“ şi „România“. Pe 9 februarie, plenul Senatului a respins proiectul, dar iniţiativa, agreată de unele instituţii şi de Academie, şi-a păstrat popularitatea - o treime dintre senatori au votat „pentru“. Această opţiune, care a mai fost susţinută şi poate fi oricând reiterată (urmează, de altfel, şi votul din Camera Deputaţilor), nu are legătură nici cu perspectiva morală enunţată mai sus şi nici cu interesele României:

1.Argumentele susţinătorilor reiau stereotipuri active în societate, confirmate de cercetări sociologice succesive, precum faptul că romii ar fi răi,aduc atingere imaginii României, fie prin asociere, fie prin comportamentul infracţional, generalizat la nivelul etniei. Un senator şi-a motivat votul cu problemele avute cu „domnii aceia mai br