- Editorial - nr. 754 / 1 Aprilie, 2011 Pentru cei care nu stiu ce este opinca, ori "au uitat-o la bariera”, vom apela la NODEX (Noul Dictionar Explicativ al Limbii romane), care o defineste drept un obiect de incaltaminte purtat, in trecut, de tarani, confectionat dintr-o bucata dreptunghiulara de piele (mai nou, din cauciuc) stransa pe picior si fixata cu nojite. Opinca este un element vestimentar nelipsit din portul popular traditional romanesc. Raspandirea ei atat de larga printre romani le-a atras acestora porecla de "opincari” (in maghiara, "bocskoros”), promotorii acestei denumiri sarcastice fiind, se pare... maghiarii. Romanii n-au uitat jignirea, iar Dumnezeu a vrut ca, in 1919, opinca noastra sa intre in istoria europeana. "…Si au intrat trupele noastre in Budapesta, la inceputul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vanatori. Seful garzii de la intrarea principala era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat si foarte vioi. Deasupra Palatului, a vazut Iordan cum falfaia in vant flamura ungureasca – rosu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a suparat prea tare, dar nici nu i-a placut… Dandu-si capela pe ceafa si scarpinandu-se dupa ureche, si-a zis: «Sa dau jos steagul unguresc si sa pun fanionul de la companie?… Asta ar sti si madama de la popota domnilor ofiteri s-o faca… Dar am sa chibzuiesc in asa fel ca sa ramana de pomina si sa fie si talpa Romaniei razbunata…» Zis si facut. Chemand pe caprarul Bivolaru, s-au suit in norii Budapestei si au coborat steagul in lungul sforii, drept la jumatatea steajerului si, luand apoi opinca rasuflata a caprarului, s-a urcat ca un pui de urs si a pus-o drept caciula in capul steajerului, lasandu-i nojitele s-atarne-n vant. Si asa a falfait multa vreme, in cerul Budapestei, steagul maghiar cu opinca romaneasca deasupra lui…” ("Cum au pus romanii o