Zoom Secvenţa cu vasul, descrisă de oficiosul „România“

Numărul din 10 mai 1939 al oficiosului „România“ ne oferă o imagine a unuia dintre cele trei momente de montaj literar-artistic de la Turnu-Severin purtând semnătura lui Ion Marin Sadoveanu: „La orele 11, lovituri de tun zguduie cerul. Ecoul lor se rostogoleşte, departe, peste valurile argintate ale Dunării, spre Monumentul Eroilor, unde lei de piatră păzesc parcă eternitatea, spre locurile pline de sfinte relicve ale Cetăţii Drubeta, spre plopii legănaţi, între care bustul Divului Traian se înalţă liniştit, limpede, stăpânitor – cu albul cap de marmură al Cuceritorului între umerii acoperiţi, imperial, de togă. Şi, deodată, ca într-un măreţ miraj, la care – înălţaţi – asistă în uimire şi adâncă emoţie toţi cei de faţă, vasul simbolic se arată în largul Dunării... De unde apare? Din ce pagină a istoriei reînviate, din ce pagină a istoriei vii? Ca o lebădă lohengriniană, vaporul se apropie de debarcader, într-o tăcere religioasă. Nici un zgomot. Nu se zăreşte pe vas nici o fiinţă. Dar întreaga asistenţă simte planând în atmosferă, grav dar luminos, duhul Marelui Rege, – şi trăieşte, mişcată, întregul tablou de atunci, din ziua de 8 Mai 1866. Impresionantă imagine. Apoi puternice lovituri de tun salută acostarea vasului. Prinţul Carol de Hohenzollern a ajuns pe pământ românesc. M.S. Regele şi Marele Voievod Mihai privesc vasul, în desăvârşită reculegere.“ Cei care au trăit sub regimul Ceauşescu îşi amintesc, probabil, că puţine erau articolele, studiile şi cărţile care, indiferent de subiect şi domeniu, nu conţineau un citat din Nicolae Ceauşescu sau nu trimiteau într-un fel la vreo Cuvântare a Secretarului General al Partidului. Cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu înscrie, la loc de frunte, legendizarea simplelor vorbe spuse sau scrise de un biet muritor, altfel zis, citatomania. Faptul nu era