Fără cercetare, progresele în medicină nu ar fi posibile. Din cauza neadevărurilor vehiculate în ultima vreme, bolnavii privesc cu reticenţă participarea la studii clinice, iar numărul voluntarilor a scăzut.

În prezent, nici măcar studiile preclinice, pe animale de laborator, nu mai pot fi considerate experimente. Deoarece, chiar şi atunci când un medicament se testează pe şoareci, efectele sunt oarecum previzibile, cercetătorii ştiind la ce să se aştepte. În plus, există protocoale riguroase şi în ceea ce priveşte cercetarea pe animale. Mai precis, oamenii de ştiinţă nu au voie să provoace suferinţă animalelor şi trebuie să respecte regulile cu privire la eutanasiere.

„Se începe prin teste in vitro, în laborator, pentru a observa eficacitatea substanţei respective şi dacă nu cumva produce leziuni grave, dacă nu face mai mult rău decât bine. Abia apoi se trece la testele in vivo, pe animale", explică medicul veterinar Cristin Coman, şeful filialei Băneasa a Institutului „Cantacuzino", care oferă un fond de studiu de aproximativ 5.000 de animale de laborator.

La noi, doar teste de eficienţă

Faza a doua se face pe voluntari, cu respectarea drepturilor omului şi cu beneficii materiale. „Acest tip de studii se desfăşoară, în general, în Occident, nu şi în România. La noi, majoritatea studiilor sunt cele de fază trei, pentru testarea eficacităţii tratamentului", precizează prof. dr. Mircea Diculescu, directorul Centrului de Gastroenterologie şi Hepatologie Fundeni.

În această etapă se ştie deja că medicamentul nu este toxic şi sunt cunoscute posibilele efecte adverse, prin urmare riscurile sunt mici. Iar beneficiile, de regulă, sunt mari. „În domeniul meu se caută molecule noi pentru forme nevindecabile de cancer. Numai după ce am epuizat toate celelalte metode terapeutice, îi propunem pacientului participarea la un studiu cli