Acum vreo săptămână, când i-am promis Alexandrei că voi scrie din nou pe Pandora’s din aprilie, am făcut-o gândindu-mă că până azi voi găsi un super subiect şi îmi voi face intrarea “în forţă”. În mintea mea nu se făcea să revin aşa, cu trei rânduri şi câteva zâmbete. Ar fi fost de plict. Ca urmare am început să îmi fac planuri despre ce aş putea scrie.

Primul subiect care a venit de la sine a fost “ungurii”. Era de actualitate, aprindea spirite, făcea trafic. Unde mai pui că sondajul publicat acum vreo trei zile de IRES pe tema relaţiilor interetnice îmi dădea apă la moară şi îmi susţinea punctul de vedere: cei mai “speriaţi” de unguri sunt moldovenii şi muntenii, adică cei care nu trăiesc zi de zi alături de maghiari. “Ciocolată de subiect”, cum am zice noi. Am renunţat însă la el pentru că mi-am dat seama că mi-am cam spus punctul de vedere în comentariile de la postul Florentinei. În plus, m-aş fi ales iar cu nişte jigniri gratuite şi mi-aş fi făcut moară în cap de pomană, dat fiind că părerile oamenilor oricum nu le schimbi.

M-am gândit apoi să scriu despre ziua de 1 aprilie, dacă tot e ziua în care m-am reîntors. M-am apucat să mă documentez pe net, aveam chiar şi titlul în minte (Cum păcăleşte uneori presa publicul), am început aseară să scriu materialul, dar m-am oprit după ce am văzut că mi-or luaseră înainte cei de “Adevărul”. Postaseră deja un text oarecum asemănător. Unde mai pui că azi-dimineaţă aceeaşi poveste şi pe “Evenimentul zilei”. Nu se făcea să mă repet, aşa că am pierdut şi subiectul ăsta simpatic.

După ce a căzut şi ăsta, mi-am zis că nu ar fi rău să mă joc un pic, aşa, de început. Să scriu, spre exemplu, 10 motive pentru care simt că încep să îmbătrânesc. Sau 10 motive pentru care mă simt încă tânără. “Nu poate fi chiar atât de greu”, am gândit. Plus că lumea intră uşor în astfel de jocuri şi se amuză. Doar că după ce am sc