Autoportret

O retrospectivă a creaţiei pictorului Iosif Iser a fost vernisată aseară la Muzeul Naţional Cotroceni, pentru a celebra împlinirea a 130 de ani de la naşterea artistului. Sunt expuse lucrări împrumutate de 15 muzee din Bucureşti şi din alte oraşe (Sibiu, Ploieşti, Iaşi, Constanţa, Craiova, Timişoara, Arad, Bârlad, Drobeta-Turnu Severin, Bacău, Tulcea, Piteşti, Suceava).

Deşi lipsesc de pe simeză câteva compoziţii monumentale semnate de artist, care dau măsura unora dintre perioadele sale de creaţie, ca „Cimitir tătăresc", de exemplu, selecţia de la Muzeul Cotroceni oferă o imagine completă a universului tematic şi expresiv al pictorului.

Cu studii la München şi la Paris, Iosif Iser a adus în arta românească din primele decenii ale secolului al XX-lea, suflul expresionist, lipsit însă, în majoritatea cazurilor, de latura sa excesivă. Volumele puternice, sintetice, formele angulare ale multor peisaje dobrogene caracterizează opera acestui artist mai aproape totuşi de şcoala franceză decât de cea germană.

Câteva teme se impun privitorului prin recurenţa lor. Odaliscele, chipurile de turci şi de tătari, balerinele şi arlechinii, nudul, peisajul.

Femeie pe sofa

Interesantă în creaţia lui Iser este dualitatea senzualitate-intelect ce traversează atât seria „Odaliscelor", cât şi pe aceea a nudurilor. Personajele sunt puternice, corpurile sunt construite în volume bine construite, forţa prevalând de cele mai multe ori asupra graţiei, chiar în compoziţiile cu balerine. Personajul, monumental, devine prototip al unei categorii umane. Individualizarea trece pe locul al doilea, poziţia, gesturile, costumul lui preluând funcţia de analiză a tipului prezentat. Lipsa de exuberanţă, mişcările interioare ale femeilor în intimitatea casei sau atelierului, ale odaliscelor sau balerinelor fiind transferate veşmintelor ce-i permit fie const