Deşi nici în acest an nu şi-a văzut visul cu ochii (adică mutarea cu arme şi bagaje la Grand Palais), Salonul de Carte de la Paris, considerat de ani buni ca fiind o vieţuitoare culturală muribundă, a izbutit să strângă, în cele patru zile de funcţionare plină + una cu program redus (seara avanpremierei din 17 martie), circa 180.000 de vizitatori. Adică un pic mai mult decât anul trecut. Adică un real succes.

Într-o dureroasă foame de public, organizatorii de la Porte de Versailles au inventat şi acum zeci de ispite câştigătoare (şi una care nu se pune: gratuitate pentru cadrele didactice - căci manifestarea a avut ca partener Ministerul Educaţiei Naţionale). De pildă, au pus, cu o remarcabilă lipsă de fasoane, în centrul de interes al Salonului o manifestare arborescentă, Special Suspense, în care actorii au fost policier-urile, thriller-urile şi alte trambuline spre frison, îmbrăcate fie în forma romanului negru, fie în aceea a benzii desenate tradiţionale sau a expresiei manga (una dintre cele mai euforice şi de succes formule culturale ale momentului, cel puţin în spaţiul nipon şi francez). Pentru întâia oară, Salonul şi-a invitat vizitatorii să descopere un mare oraş literar, prin circa 20 dintre autorii săi. E vorba despre Buenos Aires, care, în 2011, a fost ales, de către UNESCO, capitală mondială a cărţii.

Interesantă, tot într-un plan exotic, dar şi în acela de alimentare a sentimentelor francofone, a fost suita de manifestări "2011, année des Outre-mer", adică o fiestă DOM-TOM (acronimul desemnează, colectiv, ansamblul teritoriilor aflate sub suveranitate franceză şi situate în afara continentului, adică o populaţie de 2,6 milioane locuitori), care a oferit o tribună largă autorilor şi editorilor "ultra-marini". S-au organizat lecturi în serial (nu au lipsit de la rendez-vous nici "Millennium", nici "Amurg", spre consternantul entuziasm al pu