Cercetările moderne au definit conceptul de boală cardiacă neurogenă (neurogenic heart disease), ce se deosebeşte din punct de vedere patogenic şi chiar clinic de boala cardiacă propriu-zisă. Delimitarea acestei entităţi în cadrul neurocardiologiei apelează astăzi la modificările metabolice cerebrale şi, desigur, la o nouă interpretare a sistemului autonom de reglare a activităţii cardiace. Despre acest subiect aflaţi din articolul de la rubrica „Creierul vascular“, semnată de dl acad. Constantin Popa.

Suferinţa cardiacă de cauză cerebrală a fost remarcată încă din secolul XIX, prin anomalii cardiace fără leziuni cardiace vasculare sau parenchimatoase decelabile. Afecţiunile creierului cu răsunet asupra cordului au fost observate la început în bolile vasculare (în special în hemoragia subarahnoidiană), dar şi în alte afecţiuni. S-a remarcat de la început importanţa pe care o are leziunea cerebrală în lobul insular de partea dreaptă. Cercetările moderne au definit conceptul de boală cardiacă neurogenă (neurogenic heart disease), ce se deosebeşte din punct de vedere patogenic şi chiar clinic de boala cardiacă propriu-zisă. Delimitarea acestei entităţi în cadrul neurocardiologiei apelează astăzi la modificările metabolice cerebrale şi, desigur, la o nouă interpretare a sistemului autonom de reglare a activităţii cardiace. Descoperirea prezenţei troponinei şi în infarctul cerebral obligă cercetătorii la o riguroasă interpretare a modificărilor biochimice. Interpretarea neurocardiologică devine astfel un element de mare acurateţe şi responsabilitate terapeutică şi această problemă se rezolvă în „unităţile de stroke“. Manifestări clinice

• Adesea asimptomatice;

• Modificările ECG şi/sau creşterile enzimelor cardiace sunt cele mai frecvente modalităţi de prezentare;

• La unii bolnavi apare decesul neaştept