SMB (Salonul Mic Bucureşti) a crescut ca participare la a V-a ediţie, precum coca bună, cam de 15 ori. S-a extins dincolo de Bucureşti şi a convocat vîrste de la masteranzi la octogenari. Îşi merită subtitlul de mixed-media şi semnalăm prezenţa elaborată a ceramicii şi a textilului (pe lîngă sculptură, obiect, bricolaj, fotografie). Dimensiunile (de 50 cm, eventual x 3, pentru maximum patru lucrări expuse) fac fluidă lectura unei simeze atît de multiplicate în stilistici personale.
Ca orice Salon, mai ales cel fără jurizare de accept. Tema asociativă a celor 124 de autori a fost „fantasma“. Sinonimiile trimit la producţia generică a imaginarului, la ireal, la iluzie. Sensul neaoş ne fixează la vizual propriu-zis: vedenie, arătare. Gîndirea psihanalitică se ocupă, de prin 1895, de sistematizarea fantasmei ca prag viu între două sisteme psihice: refularea şi întoarcerea refulatului. Tema plastică e încăpătoare şi nu a constrîns la surrealism de ocazie. Titlul anului 2011, Fantasme, contrage, poate, sintagmele propuse cu un an înainte: „imaginea corpului uman şi geometrii sensibile“. Salonul SMB (format de buzunar, la piept) are o valoare supraordonată producţiei plastice propriu-zise. Confirmă viaţa asociativă, prilejuieşte întîlniri stilistice, chiar rime, de dorit familii de spirite. Este ceea ce oferă panotarea ca act final al proiectului. Este un excelent prilej de inspiraţie sau de ranchiună. Este o bancă de idei-imagini care face, de fapt, un recensămînt voluntar al atelierelor de creaţie: cine mai sîntem noi, cei care nu au neapărat un lobby (de tip MNAC, UNA, galerii private, curatori independenţi). E un tîrg la care cumperi vizual ce pofteşti sau descalifici, cu condescendenţă, vandabilul cras sau defazările patente. Fiecare autor „se“ expune.
Cu aceste principii, pictorul-profesor Ionuţ Theodor Barbu se livrează de cinci ani unui fapt org
