- Comentariu - nr. 754 / 1 Aprilie, 2011 Chiar nu mai are importanta care dintre conducatorii actuali ai Romaniei a spus: "Trebuie redus numarul pensionarilor!” si nici nu ar putea fi acuzat de vreun interes obscur. Ce ramane, inca, destul de neclar este procedeul prin care s-ar putea reduce numarul lor. Pentru un cetatean care a lucrat in aceasta Patrie o viata, castigandu-si dreptul de a mai vietui cativa ani fara sa mai semneze, zi de zi, condica de prezenta, este de-a dreptul inadmisibil sa-i iei acest drept castigat. Nu este nicidecum un privilegiu, dar, in cinismul lor fara margini si in nesatula dorinta de stapanire, inteleptii guvernanti au ajuns sa terfeleasca nu numai drepturile stipulate in legi, ci si dreptul la viata. Cred ca inca nu s-a inventat un sinonim la pruncucidere, dar nici nu suntem departe de acest deziderat, in ritmul in care se misca acest Guvern. Primul pas pentru exterminarea pensionarilor a fost cresterea cotei TVA la alimentele de baza. Devin infometati si subnutriti, ca te cuprinde jalea doar privindu-i. Nici in perioada razboiului nu era asa de mare foamete. "Anii 1946-47, au fost grei, Marea Seceta a adus multe neajunsuri, dar nu-mi amintesc sa fi rabdat de foame ca acum. Painea sta pe raft, dar nu mai am bani nici pentru o felie, necum pentru o paine intreaga. Mi-e rusine sa stau la colt de strada, ca sa cersesc, si in situatia mea sunt milioane. Nu are tara atatea colturi de strada cati cersetori nevazuti sunt!” Cuvintele unui venerabil profesor pensionar nu pot fi traduse in nicio limba din lume. Exprima deznadejde, neputinta si revolta. Pasul urmator a fost facut odata cu diminuarea pensiilor, ca sa nu spunem taierea arbitrara si abuziva. Dintr-o data s-au trezit pensionarii, si nu numai, ca nu mai pot chivernisi putinii bani primiti de la stat, ca pe o pomana, nu ca pe un drept. Au renuntat la multe, ajungand sa renunte si la ma