Expediţie pdf în fişierele Deleanu referitoare la pompieri – o realitate şi o lume specific central-europeană – nu îmi dau mare lucru. Practic nu găsesc iniţial nici o referinţă la pompieri. Puţin probabil ca la mijlocul secolului al XIX-lea Timişoara să nu-i fi avut. Exclus! Este probabil o defecţiune de căutare printre cele peste 19 mii de fişiere scanate. Revin! Caut incendiu şi găsesc la fişa 3608, cum că „Forkos Jakob, constructor, mulţumeşte autorităţilor şi cetăţenilor care au ajutat la stingerea incendiului casei sale din F“. Litera F se referă desigur la unul dintre cartierele Fabric, sau Fratelia, sau Freidorf. Elimin ultimele două cartiere ţinînd cont de data anunţului, (Tmsw. Hg. 1856; 216). Freidorful fusese sat pînă prin 1950, întemeiat după 1732 de ţărani alsacieni. Cu şapte ani înainte ca locuinţa constructorului Forkoş Jakob să ia foc, pe vremea asediului Timişoarei, aici şi-a avut sediul armata revoluţionară maghiară condusă de generalul Bem. Nu departe de casa parohială a aşezării îşi avea locuinţa generalul, alături, prin casele vecine, se aflau aghiotanţii săi printre care poetul Petőfi Sándor pe care generalul îl ridică în Freidorf în grad de maior. În memoria acestor fapte de odinioară în Freidorf se află o statuie de un veac şi jumătate a poetului la care ungurii timişoreni depun coroane în fiecare an pe data de 15 martie.

Cît priveşte Fratelia, acesta este un alt cartier recent, datează de la începutul secolului XX, mai precis din anul 1903. Am petrecut ani la o şcoală generală în cartierul acesta, pe vremuri majoritar maghiar, populat de proletariatul sărac maghiar. Dar şi şvăbesc. Poate de aceea au mai rămas pînă astăzi pe la casele bătrîne din cartier plăcuţe cu o limbă românească de felul „Atenţie cîine muşcător!“. Le descopeream pe cînd hoinăream pe străzile ordonate geometric ale cartierului, în „ferestrele orarului“,