La a patra ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania (16-21 martie), am discutat cu doi invitaţi străini şi cu directorul acestui eveniment anual.Documentarul, ultimul gen liberInterviu cu Erik Gandini, cineast italiano-suedez (Videocracy) Care este, în opinia dumneavoastră, misiunea cineastului documentarist? Unii oameni continuă să creadă că documentarul ar trebui să fie mai „neutru“, dar, din punctul meu de vedere, chiar în acest lucru rezidă puterea artei sale, în a exprima o poziţie, şi ar trebui să foloseşti în acest scop orice instrument pe care-l ai la dispoziţie – iar cinematograful are multe asemenea instrumente. Consider că misiunea documentaristului în ziua de azi este aceea de a învăţa să facă filme cît mai puternice, beneficiind de un context mult mai favorabil şi cu mult mai multe oportunităţi decît, să zicem, cu 20-30 de ani în urmă, cînd sistemul de producţie cinematografică era în mîinile celor cu mulţi bani, din pricina bugetelor uriaşe. Astăzi poţi face cinema la scară redusă, iar exemplele sînt foarte numeroase. De pildă, documentarul Darwin’s Nightmare, realizat în mare parte de un singur om (Hubert Sauper), s-a bucurat de un mare succes şi a fost nominalizat la Oscar. Noile premise au democratizat mijloacele de exprimare şi chiar estetica documentarului, care nu mai este dependentă de bani – poţi realiza valoare artistică cu costuri mici. Astăzi ideile sînt mult mai importante decît orice altceva. Pentru mine, şansa documentarului este de a profita cît mai mult de aceste idei bune, precum şi de puterea sa de a spune adevărul. Acesta este cel mai mare potenţial pentru noi, cineaştii documentarişti: nu avem restricţii impuse de instituţii sau de finanţatori care-şi vor înapoi banii investiţi, beneficiem de libertate de exprimare. Este un domeniu complet liber. Sînt sigur că mulţi realizatori de f