* Urmasii dacilor, din Banatul de munte *
Ciobanul Ion
Barbia cu peri aspri si albi, nerasi, incepe sa ii tremure. Ochii i se umplu de lacrimi. Si le sterge cu dosul palmei, o palma mare, cu degete crapate si noduroase, de munca grea de prin munti, unde umbla cu oile. Ma gandesc ca nu a inteles intrebarea mea si nici ce caut eu prin acest loc cu nume ciudat, Sat Batran, ascuns pe sub fagetul muntilor Godeanu si legat de civilizatie doar printr-o limba ingusta de asfalt de cativa kilometri. Asa ca repet intrebarea:
- Bade, pe-aici traieste neamul gugulanilor? Mai exista un astfel de neam, sau e doar o poveste?
- Gugulanii... Ehe... spune omul, cu vocea sugrumata de emotie. Pai toti de-aici suntem gugulani. Tat satu'. Io vorbesc de ce stiu, de mine. M-am certat cu o vecina ca juncu' ei intra pe bucata mea. Si am zis catra ea: "Adevarat ca nu e Dumnazeu, ca daca ar hi, nu i-ar place ce faci. Da' nu-i!". Era ziua, cand ne-am sfadit. Si m-am culcat seara ca toata lumea, fara sa ma gandesc la nimic. Da' cum stateam asa, in pat, odata ma intorc inapoi si vad ca cerul e acoperit de un nor negru, mare, ca de furtuna. Si am mai mers ce am mai mers, si iar ma intorc sa vad norul. Numai ca nu mai era. In locul lui, asa, mare cat o juma' de ceriu, era Dumnazeu.
- N-am inteles: visai sau era aievea?
- Visam aievea. Si El tinea pe bratul stang o Evanghelie mare. Nimic nu mi-a zis, numa' s-a aratat. Si eu atunci asa m-am cutremurat si m-am trezit. Am inceput a plange si m-am infricosat si de-atunci mi-a venit mare credinta. De-atunci am inceput sa vad pucerea lui Dumnazeu.
- Cum o vezi? Unde o vezi?
- In tat locu'. Pa pesce tat ii pucerea Lui. Poamele, fructele, pasarile, padurile, campu', cine le-o facut pe-astea? Le-am facut noi? Uite o albina. Albina asta face miere. Io de ce nu pot sa fac
