Localităţile Dobraia, Ineleţ, Prisăcina, Cracul Mare, Cracul Teiului şi Scărişoara, din Caraş-Severin, au încremenit în timp. Oamenii de aici şi-au construit singuri centrale electrice pe apă, nu au medic în sat, iar pentru a-şi îngropa morţii trebuie să străbată 12 kilometri. Campania studioului TVR Timişoara „Fii pelerin" încearcă să le aducă lumina de paşti.

Puţini dintre cei care ajung în staţiunea Băile Herculane din Caraş-Severin se gândesc să urmeze indicatorul turistic spre Baia de Aramă. Doar dorinţa de aventură şi ajutorul unuia dintre localnici îşi poate deschide drumul spre o lume de care nu ai bănuit că există - aşezări între munţi, unde o mână de oameni încearcă să supravieţiască, în secolul informaţiei, ca pe vremea străbunilor. Cei aproximativ 200 de locuitori din Dobraia, Ineleţ, Prisăcina, Cracul Mare, Cracul Teiului şi Scărişoara nu au cabinete medicale, nu au magazin, cimitir, iar în biserica ridicată de ei, din materiale de construcţii adunate de ei, slujbele se aud doar de cinci ori pe an. „I-am întâlnit în urmă cu 5 ani, pe izolaţii din Caraş. Mi se părea atunci incredibil că, la câţiva kilometri de Băile Herculane, o staţiune curtată, pentru confort şi renume, să mai existe cătune ca ale lor... Fără drum - urci pe o potecă, urcuş abrupt, mai bine de o oră, fără curent electric - singuri şi-au construit centrale, la râu, cu mâna lor, să se poată uita la TVR, fără medic sau magazin", şi-a amintit Dite Dinesz, autorul amplului proiect „Izolaţi în România", momentul când a ajuns pentru prima dată în satele ascunse printre crestele munţilor de la Băile Herculane.

„Poarta" spre cei mai izolaţi bănăţeni este satul Dobraia, unde poţi ajunge dacă ai ghid pe un om al locului, pentru că nu există nici măcar un singur indicator spre zona respectivă. În momentul în care ai ajuns în lumea lor, uită tot ce ştii despre transportu