Frumoasa Franta, fara voia ei, a fost transformata de domnul presedinte Sarkozy in jandarm mondial sau, mai corect, in supraveghetorul sefilor arabi. As afirma, fara ezitare, ca Franta este tara care cunoaste cel mai bine lumea araba. Generoasa cu imigrantii, aceasta minunata tara are o comunitate araba care numara multe milioane de suflete. In ritmul actual al natalitatii, s-ar putea prezice o majoritate araba a populatiei in Franta peste nu prea multi ani. Francezii nu sint alarmati de aceasta eventuala evolutie demografica, ei considera ca toti sintem oameni si, la urma urmei, putin conteaza cine va purta faclia de reprezentare a acestei tari. Franta va trai pururea prin fabricarea de francezi in imensul cazan cultural pe care il detine. Am colindat multe tari si doar Franta mi-a dat sentimentul ca am devenit si eu putin francez. Daca as locui in aceasta tara, atunci as deveni foarte devotat, foarte patriot si mare luptator pentru succesul ei in lume. Dar chiar din Romania tin pumnii strinsi pentru Franta. Romania este mama noastra si ei ii datoram toata iubirea, toata energia de care sintem capabili si, evident, viata. Totusi, iubirea aceasta totala nu intra in conflict cu tendinta naturala de a simpatiza un alt popor, legat ombilical de poporul roman. Am fost contrariat de reactiile presedintelui Sarkozy, care, diplomatic vorbind, ar fi trebuit evitate, vis-a-vis de presedintele Basescu. Aparentele trebuie pastrate, indiferent de efortul pe care il presupun. Acea intilnire "de culoar" in care un omolog te abordeaza a fost, cred, o iesire din uzantele diplomatice a presedintelui francez. Daca am avut un gust amar? Evident ca da, am avut aceleasi trairi ca atunci cind parintii se cearta sau, si mai aproape, se iau la bataie. Peste tot francezii m-au considerat de-al lor la intrunirile internationale. Si eu ii consideram de-ai nostri, si chiar asa era. Poate din ac