Poli Timişoara şi Steaua au terminat la egalitate derby-ul din Banat, deşi un stadion arhiplin era pregătit de sărbătoarea prilejuită de detronarea liderului din Galaţi. Cei 30.000 de spectatori care s-au înghesuit pe „Dan Păltinişanu“ pentru a urmări fotbal de calitate au avut surpriza de a vedea în loc doar lupte de gladiatori.

Cu crampoanele ascuţite pentru luptă, Poli şi Steaua s-au angrenat într-un război haotic, demn de filmele cu spartani. Scrâşnetul tibiilor a fost mai ascuţit decât strigătele disperate ale lui „Sorinaccio", iar prima repriză n-a impresionat decât prin luptă.

Pe teren, doar brazilienii Rocha, pe de-o parte, şi Maicon, de cealaltă, au încercat să promoveze arta sportului, dar s-au pierdut rapid în marea de „chirurgi", clonată parcă după originalul Alexa. De aceea, primul şut spre poartă a apărut abia în minutul 18, când căpitanul de pe Bega şi-a pus toată ura într-o torpilă care s-a dus însă, proporţional cu nervii meciului, mult peste. Doar Bănel putea tranşa prima parte a duelului în minutul 25, dar a „raşchetat" din poziţie ideală o minge trimisă de Bilaşco.

Au terminat în genunchi

După pauză, jucătorii au renunţat la armură şi la scut şi, cu peisajul unei peluze în flăcări la propriu, s-au luat la trântă şi la fotbal, cu Steaua la timonă. Totuşi, nou-intratul Onofraş, cu un şut de la distanţă, Surdu, care a ratat singur cu Pantilimon, şi Bănel, cu o lovitură de cap scoasă senzaţional de acelaşi portar, n-au reuşit să spargă barajul gazdelor. Timişoara s-a bazat pe hazard. Din nişte bâlbâieli ale defensivei roş-albastre, cu Iliev pe post de bufon în minutul 64, violeţii puteau marca, însă Magera, cu o execuţie stângace, iar apoi Alexa, cu un luft antologic, au evidenţiat încă o dată ideea că această partidă s-ar fi jucat mai bine fără minge.

După un efort mare, menit să suplinească lipsa execuţiilor tehnic