La Sala Palatului, in ovatiile celor peste 4000 de spectatori,
...La drept vorbind, Horia Brenciu a facut inca din copilarie cam tot ce i-a spus tumultuoasa lui inima. A dorit sa cante la pian, urmand exemplul fratelui sau mai mic, Marius, a urmat apoi Scoala Populara de Arta din Brasov, unde a avut un mult iubit profesor de pian, pe nume Radu Odasteanu, care i-a insuflat dragostea pentru jazz. O arta "sublima" - spune Horia. In acel timp piesa lui preferata era "Entertainer", de Scott Joplin. "Un cuvant predestinat", crede Horia, "pe care l-as traduce cu: "cel ce bucura, cel care fericeste"".
Inzestrat de la Dumnezeu cu o voce puternica, splendida, cu un izvor nesecat de energie, cu o remarcabila si laudabila sete de cunoastere, cu aspiratie si respect pentru perfectiune, cat si cu un fizic si o carisma redutabile, Brenciu a devenit - iata! - in acest timp al vietii sale, un adevarat "Entertainer". Un artist de mare voltaj care-si fericeste publicul, insuflandu-i o vibranta dragoste de viata!
In seara de 25 martie a.c., cu spectacolul de la Sala Palatului, gandit, elaborat, pregatit, muncit cu sarg - multe saptamani la rand, cot la cot cu admirabila sa trupa, el a reusit sa-i fericeasca pe cei aproape 5000 de spectatori tineri, mai putin tineri si varstnici, asezati pe fotolii ori sprijinind, randuri-randuri, peretii. (Am vazut chiar si copilasi entuziasti, de 4-5 ani, adusi la aceasta manifestare de bucurie colectiva de catre parintii ori bunicii lor.)
A fost ca o iradiere "in masa", ca un suvoi de energie pozitiva, care ne cuprindea si ne stapanea in acelasi timp pe toti. Odata cu Brenciu si ai sai, publicul canta hit-urile de pe albumele lui, piesele lui favorite, auzite la radio ori la televizor.
N-as putea afirma ca spectacolul a avut un crescendo, pentru ca frenezia, entuziasmul, "dulcea nebunie colectiva" s-au dezlantuit inca d
