- Cultural - nr. 755 / 2 Aprilie, 2011 OCTAVIAN GOGA – "TRAMBITA DE ALARMA" "Eu, gratie structurii mele sufletesti, am crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma intr-o trambita de alarma”. Este crezul poetic, izvorat din adancul dragostei de neam, al "poetului patimirii noastre” – Octavian Goga. "Trambita de alarma” a fost Octavian Goga, cu versurile aparute, la Budapesta, in anul 1905, reeditate la Bucuresti, in anul 1907, prin «Poezii»-le incununate, la propunerea lui Titu Maiorescu, cu premiul Academiei Romane: "La inceput de secol, Octavian Goga pasea tulburator si profetic, straluminat de razele Luceafarului, pe poarta inaltei spiritualitati nationale”. "Bisericuta din Albac,/ Tu esti al vremurilor semn,/ Tot bietul nostru plans sarac/ E-nchis in trupul tau de lemn.// Din ce-am cerut, din ce-am gandit,/ Atatea rugaciuni cuprinzi/ Si-atata vis neizbandit,/ Subt vechiul tau tavan de grinzi/.../ Tu stii cum ne-am trudit stingher,/ De-a pururi fara crezamant/ La Dumnezeu, acolo-n cer,/ Si la-mparatul pe pamant...// De-aceea, ostenitacum/ De zile rele cate-au fost,/ Batrana te-ai pornit la drum/ Sa-ti deie fratii adapost/.../ Ramai aici, fa-ti un popas,/ Fii sfetnic bun din veac in veac/ Si spuneacasa ce-a ramas,/ Bisericuta din Albac!” ("Bisericuta din Albac”); "Am fost logodnicul durerii,/ Cobzarul cu aceleasi strune,/ Ce-si tese cantecu-nvierii/ Din stihuri de ingropaciune/…// Zidit din lacrimi si dezastre,/ Eu am vestit o lume noua,/ Voi mi-ati dat vaierele voastre,/ Eu v-am dat inima mea voua.// In zile lungi de pribegie,/ Biet rob lovit de biciul urii,/ Eu am purtat de-o vesnicie/ Prea mult blestem in cerul gurii”. ("Am fost…”); "In suflet samana-mi furtuna/ Sa-l simt in matca-i cum se zbate,