Frecventate de elitele sociale în epoca interbelică, cabaretele au dispărut după venirea comunismului, pe motiv că erau locuri ale pierzaniei. Acum, au revenit, însă sub o formă alterată.
La începutul acestei luni, Fundația Calea Victoriei, prin contribuția istoricului Adrian Majuru, organiza evenimentul „Cabaret, teatru, cinema în vechiul București“. Prilej de a ne aminti că printre localurile dragi bucureștenilor din perioada interbelică se numărau și cabaretele, denumite prețios «Alhambra» ori, cum altfel, «Moulin Rouge».
Potrivit reprezentanților fundației, în acea vreme, cabaretele deveniseră cuiburi de spionaj internaţional şi mijloc de racolare a fetelor frumoase, care, sub masca unui spectacol de varieteu, aveau şi alte misiuni. Bucureştiul de azi a pierdut cultura veritabilă a cabaretului de calitate. Divertismentul s-a furişat după 1947 în sălile de teatru, uşor de manevrat ideologic, iar apoi, în cinematograf, adevărat mijloc de reformatare ideologico-culturală a noilor generaţii de după 1950.
Ce formă a luat cabaretul, în România contemporană? Pe scurt, de kitsch, ceea ce nu e neapărat de blamat, ținând cont că în fiecare epocă localurile de acest gen au fost considerate furnicare de pierzanie și decadență.
Cabaret mai mult cu numele
Prin urmare, în Bucureștiul de astăzi, titulatura de cabaret se mai regăsește în cazul unor trupe de gen, cum este Fiesta Cabaret, care participă la diverse evenimente private și care se prezintă astfel: „Oferim artiști pentru organizarea evenimentelor tale muzicale și îți punem la dispozitie scenă, sonorizare, lumini, artificii, baloane, lasere, videoproiectoare, mașini de fum și orice alte efecte speciale precum confetti, fum greu, zăpadă carbonică, foc etc.). „Există, de asemenea, câteva localuri care au împrumutat titulatura de „cabaret“ fără a avea neapărat legătură cu accepția o